O noua scarba

Si cuvantul scarba imi provoaca scarba acum. Si tu, tu esti...defapt tu nu esti. Tu nu esti deloc asa. . Imi  apare zambetul tamp. Defapt e inca devreme.  Mi-a revenit. Sper sa nu mai tina mult.

Capu-n nisip, fundu-n perete

Capu-n nisip,  fundu-n perete. Asa se ghida viata de familie, mama tata si copil. Personajele sunt copii care se  joaca. Cu fiecare scena, ei cresc si trec prin diferite momente tipice din viata, iar perioada in care cresc, comunism, le influenteaza personalitatea. Copilaria, in care baietii cred despre fete ca sunt prostute, "las-o, ca e femeie", descoperirea propriului sex si mai tarziu sexul, faza in care doresc sa se sinucida, casatoria, in sfarsit plecarea de langa parinti.  Al patrulea pesonaj, tot un copil, este o fetita a carei parinti au murit si ea se interiorizeaza" ma, asta chiar ca-i proasta", jucand chiar rolul de caine pentru ceilalti 3,  nu vorbeste decat atunci cand se indragosteste, capata incredere cred.  Superb. Am stat pe scena. Cand se stingea lumina, mi se parea ca totul se invarte. Ma uitam sa vad daca langa mine sunt aceeasi oameni. Pluteam  cate secunde. Nu cred ca eram mai multi de 20. Ma gandeam la actori. Trebuie sa munceasca mult, sa transpire o ora jumate ca sa primeasca la sfarsit aplauze. Ei joaca pentru noi. Si tot ce cer sunt aplauze. Si spun cer, pentru ca se vede pe chipul lor cum isi doresc asta.