joi, 30 decembrie 2010

panouri

canta-mi spre sfarsit cu  sosete colorate
si inchide-ma intr-un cerc
canta-mi pana la apus
si atat.

invata-ma scrisul nebunilor
si opreste-ma din smuls
invata-ma rasul
si aminteste-mi

tine-ma indreptata spre panouri
si acopera-mi picioarele...
tine-ma doar!

ruleaza foc galben
si stinge-l  pe degete
numeste-te singur
Serban

duminică, 26 decembrie 2010

2:54

da, e 2:54 si n-am somn deloc. am vazut aseara vreo 15 minute dintr-un film , am adormit repede. la un moment dat, o tipa in timp ce isi punea ceva sutien cu intaritor sau ceva sa-i mareasca sanii(era dansatoare sau prostituata sau ceva de genu asta) ii spune prietenei sale: "da' ii mint pe ei,  cu mine sunt sincera. eu stiu exact cine sunt." si m-am gandit, wow, ce tare, eu habar n-am. habar n-am ce o sa fiu, si ce-am fost nu pot sa spun ca n-am trait inca asa de mult. ma gandeam cum ma uit uneori in oglina si ma gandesc ca oare chiar arata asa? si ma uit la maini si vad ca sunt acelasi si asa mai departe. partile care nu le vad, incerc sa ma asigur ca sunt asa. de exemplu cand imi zice careva ce ochi verzi ai! ma gandesc, da , chiar am. nu sunt numai in imaginatia mea. sau cand rade Kerekes sau Diana ne nasul meu, imi zic, lasa, macar bine ca vedem acelasi nas. citesc o carte, traducerea ar fi ceva gen: smulgator de inima:)), dar pana acuma nu vad nici o legatura intre titlu si ce scrie pe acolo. o doamna, sau o tanara, inca nu mi-am dat seama cati ani are, este foarte nervoasa pe sotul ei ca i-a facut tripleti. l-a inchis intr-o camera 9 luni. acum , ca a nascut, el s-a intors langa ea in pat. in somn, o atinge cu degetele de la picioare si ea il roaga sa plece, nu-i mai suporta atingerea, il roaga sa-si gaseasca pe alta, ca n-o sa fie geloasa dar el asigura ca totusi il iubeste mult. tare tipa, nu? sunt in pana de idei. tot acolo, satenii cereau ploaie, iar preotul le-a zis ca de ce vin la biserica sa cearca ploaie, ca doar  biserica nu-i stropitoare de mana. ma gandeam..atunci daca mergi sa te rogi pt sanatate, o sa ti se raspunde ca nu-i spital? am in fata o sticla de fanta, 500 ml gratis:)) criza si la the coca cola company:))) cred ca o sa ma apuc sa-mi fac curat pe birou. mi se face asa de rau, as vrea sa pot suna. am trait niste sentimente noi, am fost de cealalta parte. asa se simte de  bine. ce frumos e, doamne. stiu ca nu e bine si e total opus a ceea ce sunt si ceea ce vreau si asa mai departe, imi place. vreau sa merg la circ. vreau sa fie un circ special, cu pereti uriasi, de unde sa nu pot iesi. ar fi ca si o minune, bine o minune putin sadica:)) sa mai multe camere, dar sa nu pot intra decat  pe scena. mi-ar placea destul de mult, cred ca as sta doar sa privesc fetele oamenilor(circul meu nu e pt copii). vreo 4 au fata de plastic, ma amuza destul de tare:)) cativa vorbesc convinsi ca vad ceva fenomenal, dar mai toti sunt absenti...e foarte tare, mai fac asta si cand sunt pe strada. ma uit la oameni si-mi imaginez care ar putea sa fie criminal, care batran a fost in tinerete indragostit si cum s-a dus cu ea la mare, daca a avut vreodata deegte subtiri, daca are nepoti si daca le-a cumparat dulciuri de craciun. vad cate unu cu fata de comunist, ma amuz din nou. cand vad cate o fata frumosa si un bou care se uita ca o camera de filmat la ea, ma gandesc ca tot ce zice el e mama , ce i-as trage-o la asta, cand el defapt nici laba nu si-o face cu indemanare. grupurile imi plac, oricum ar fi. genuri si specii. si toti au cate un nume..liana, ioana, dana, Ana..si baieti? hm:-? nume de baieti:-? greu. cred ca daca ar fi o gasca de oameni normali, toti ar avea prenumele alex sau george sau serban. de ce? pt ca astea imi plac mie:)) o fetita vinde albastrele pe o margine de trotuar si primeste 2 lei. am plecat la somn. noapte buna.

vineri, 3 decembrie 2010

Azi la romana

Azi la romana, profa, ca sa ne faca sa intelegem diferenta dintre obiectiv si subiectiv, ne-a sugerat sa scriem ce vede pe geam. Prima data fara interpretari personale, doar ce vedem cu totii, realitatea. Si apoi ce vedem noi. Eu nu am vazut copaci. Nu stiu  cum sa-i numesc, dar in orice caz, stiu sigur ca NU copaci. X care pur si simplu se impiedecau de  goliciunea lor, amortiti, fara zvacniri de viata.  Dupa mine , aratau ca niste aspiratoare. Profesionale. Asteptau sa fie bagati in priza. . Vedeam cum o creanga face curat sub un pat de hotel, si ii vedeam pe toti cei care au trecut pe acolo. O femeie care abea isi putea plati camera si statea acolo de vreo 2 luni. Inaintea ei, niste liceeni care si-au lasat amprenta peste tot unde se putea. O gaura in dullap, perdeaua arsa in colturi, desene sub saltea. Apoi m-am gandit ca nu, ca pana si intr-un aspirator este viata. Mi-am amintit de o batrana de azi dimineata, de pe microbuz, avea un cocos in punga. O tot ciupea si ea injura de mama focului. Am intrebat-o daca merge cu el la piata. Mi-a zis ca nu, ca il duce nepotului, care are 6 ani, de Mos Nicolae si mamei lui, sa faca mancare. Cred ca era 2 in 1 cocosul. Multifunctional. Doamne , si ce miros!  Si ceata, mai era si ceata. Si facea ca vremea sa nu te faca decat "sa vrei sa te sinucizi".

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Noiembrie

totul plange, rad doar trei.
nu, nici vorba
nu sunt printre ei.
aerul are un gust amar,
e toamna tarzie

unde?
ai macar un nume?
stiu ca ochii s-ar putea
sa-ti  fie negri.

unii stiu prezenta
eu o inchipui
si desenez si sterg  si arunc foaia
de ce?

duminică, 7 noiembrie 2010

Epoca de piatra

Hm, stiti cum dansau oamenii primitivi in jurul focului? Sau ma rog, nu chiar primitivi, cei necivilizati, triburile acelea izolate din Africa sau mai stiu eu pe unde. Am descoperit ca asta nu se intampla doar acolo si atunci, ci si acum. Bineinteles, putin mai schimbat. Hai sa va zic cum. Se iau niste baieti normal, li se pun cercei in ambele urechi, ochelari de soare, haine stramte, o curea la vedere si parul intins cu placa. Se ia un scaun, sau un pahar cu bautura, (mai tarziu am vazut chiar si doua) si se pun jos.  Protagonistii se aseaza in cerc in jurul acestor obiecte si incep sa danseze. Aaaa, am uitat sa zic. E de preferat o pseudomanea, gen Mamasita:)). cum danseaza? Cum poti danssa in jurul unui pahar? Foarte simplu. Te apleci si incepe si iti misti mainele in jurul lui, sari peste el, ce mai, o partenera de dans. Sau toti deoata, partenera comuna. Cu scaunul, e si mai simplu. Il apuci de ce prinzi, il invarti, te pui pe el, faci miscari de club in jurul lui.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Bucuresti

Am plecat luni dimineata, la 7. Am inghetat putin pana pe la 10, cand s-a ridicat soarele bine de tot. Ne-am oprit  prima data in Sibiu, in parcare la Kaufland. Am mancat  croissante suuuperbe, le-a facut mama lui DD. Noi tot urmaream  vacutele care erau la pascut, si la un moment dat, erau mai slabe si mai altfel. Le-am numit vaci oltenesti. Pe la 3 si un pic, am intrat in Bucuresti. Mi s-a intors stomacul pe dos! Nu mi-a placut deloc, ma sufoca, vroiam la Cluj.. In fine, am ajuns la TVR. M-am schimbat in dubita, am mancat ceva si am plecat la emisiune. Erau copii de Bucuresti, cei care filmau acolo tot timpul. Ne-am cam certat pt microfon, sper ca nu s-a vazut asta la tv. Sunt rai, se cred superiori. Copiii cel putin, ca am dat si de adulti ok. Gata, nu mai zic ce e rau ca toti stim, mai bine zic ce mi-a placut. Am plecat de acolo destul de repede, cam intr-o ora si am ajuns la casa fundatiei. L-am sunat pe Voinea, un fost coleg de clasa care acum locuieste acolo( mare ghinion!) si l-am intrebat daca ne putem intalni. Ne-am intalnit undeva la mijlocul drumului, in Unirii. Pana acolo, am mers cu metroul. Singura. Asta a fost unul din putinele lucruri care mi-au placut din  Bucuresti: "Atentie, se inchid usile!"  Intr-o jumate de ora, m-am intors inapoi ca sa ma intalnesc cu restul. Am pornit, am ras, am mers la nesfarsit, doar ca nu am mai mers in Cismigiu, nu avea nimeni chef de Cismigiu la 1 noaptea. Oare de ce numai eu? M-au consolat aratandu-mi un parc mai mic. In Lipscani mi-a placut, a fost ok, doar ca e prea mic ca sa schimbe imaginea pe care o am. Cand am venit inapoi, am dormit, am citit ziarul si am ascultat I drove all night de nenumarate ori/  Aaaa, si vanzatoarea de la un magazin, vis-a-vis de Mc Donald's- ul din C. Brancoveanu, e tare draguta:D

joi, 28 octombrie 2010

Adela, G. Ibraileanu

"In strigatul de iubire, barbatul cere ajutor femeii impotriva mortii, De aceea "amorul e tare ca moartea". De aceea tragedia celor 40 de ni ai barbatului, cand moartea incepans sa-i trimita crainicii, el se agata inca si cu mai multa spaima de viata, si cand femeie iubita, in vointa ei de a nu muri, isi intinde bratele catre altul, catre barbatul tanar, catre acela care-i fagaduieste mai sigur nemurirea."

vineri, 22 octombrie 2010

Concert Vama

Da da, am fost si i-am vazut. In sfarsit..Au cantat aproape 3 ore si eu a 2a zi nu am mai avut voce si am dormit cu capul pe banca. Nu stiu ce sa zic mai mult, cred ca am vorbit atata ca nu mai pot sa scriu nimic. A fost totul si eu nu mai am nimic. Acum mi se pare trist sa inlocuiesc muzica lor live cu ceva inregistrat. Nu-mi mai place poza de pe perete. Da stiu, nu am insemnat nimic pe langa toti cei de acolo. Asa cum intr-o carte sunt cuvinte, asa am fost noi in multime. Fiecare diferit si alcatuim ceva intreg, ceva care are sens. Putini sunt cei care au sens singuri. Am mers pe sarma, ne-am dus in Hotel Cismigiu, am avut 18 ani, un infinit, am dat o fuga si pana la vama veche , am avut suflete normale dar tot nu am aflat cum te cheama si pana la urma m-am trezit. 

sâmbătă, 2 octombrie 2010

poate

Poate ar trebui sa-ti las o cicatrice si sa-ti amestec sangele cu lapte. Poate ar trebui sa stiu mai multe, sau poate ar trebui sa fie stalpi din ciocolata si nici un fir de praf pe trotuar. Poate ar trebui sa intineresti si  sa porti haine patate cu dulceata. Poate ar trebui sa-ti vorbesc mai putin. Poate ar trebui doar sa te privesc. Poate ar trebui sa locuiesc in Berlin, la un colt de strada. Poate ar trebui sa ai gesturi insufletite sau grosolane. Poate ar trebui sa ai  o caciula cu clopotei si sa citesti poezii siropoase. Poate ar trebui sa am fluturi in stomac si sa-ti aduc bomboane inainte de ziua ta. Poate ar trebui sa cer ajutor si sa iti cunosc vocea. Poate ar trebui ai o sala de  teatru goala si sa joci pentru mine. Poate  ar trebui sa ai nevoie sa sari si sa ma faci sa rad. Poate ar trebui sa stiu cum arati si  sa imi amintesc cum te cheama. Poate ar trebui sa admiri marea de pe un scaun din balcon. Poate ar trebui sa am un joc preferat. Poate ar trebui te joci cu bulgari de zapada si sa ai vise confuze. Poate ar trebui sa imi deschid fereastra si poate ar trebui sa fie soare. Poate ar trebui  sa aduci primavara sau poate ar trebui sa arzi totul. Poate ar trebui sa invat sa urasc si sa pot sa te recunosc. Poate ar trebui sa uiti de tine si sa  faci mizerie intr-o sala de clasa. Poate ar trebui sa port ochelari si sa ma imbrac in dungi. Poate ar trebui sa iti placa stai in nisip si poate, sa dormi acolo. Poate ar trebui sa am grija de tine si sa nu plec cand insisti. Poate ar trebui sa imi zici totul intr-o singura ora si uiti a doua zi. Poate ar trebui ma urc in copaci si sa pot cobori singura. Poate ar trebui sa atingi un spate gol si sa te lipesti de el. Poate ar trebui sa mergem impreuna pe luna si sa nu ne zica nimeni ca nu se poate. Poate ar trebui sa-mi fac temele si sa pun  telefonul la ureche atunci cand vorbesc. Poate ar trebui sa urli si sa fii  singur. Poate ar trebui sa fumez si sa imi schimb culoarea pielii. Poate ar trebui sa ai un nume si o adresa. Poate ar trebui vin mai des la tine. Tu ar trebui sa ma astepti.

marți, 28 septembrie 2010

Dan

S-a trezit din nou inaintea zorilor, dupa una din acele nopti cu multe vise care te fac sa te indragostesti de noapte.  Usor usor, isi scoate mainile de sub patura si ramane asa cateva minute.Forme neregulate prind viata pe peretele din stanga. Le urmareste cu ochii  intredeschisi si vrea sa le stearga cu o radiera. Afara se aude latratul cainilor care isi impart singuratatea. Isi aminteste ca trebuie sa se dea jos. Caldura somnului se taraste dupa el prin camera. O ceata fina si fara suflet se ridica in valuri cenusii iar acum, e momentul pe care il uraste. Incertitudinea, nesiguranta si neputinta primelor raze care promit sa refaca ziua. Creioane neascutite, pungi de chipsuri, ambalaje de ciocolata alba si cateva carti ratacesc pe podea. Fierul de calcat al surorii sale  pare cald, si scoate aburi reci. Are si un televizor mic, negru, scos din priza. Ar vrea sa aprinda lumina, dar nu, se abtine. Trebuie sa se imbrace si sa mearga la scoala, are prea multe absente. Atunci cand apare la scoala, colegii il privesc lung si susotesc. Nici macar nu-l mai saluta, e mai mult absent. Ce bine ca nu are un ceas care ticaie, altfel ar innebuni total. Se imbraca urat, e inalt, are trasaturi pe care ti le amintesti cu greu dupa ce te desparti de el si miroase a detergent de vase. E mai tot timpul crispat, nu vorbeste vulgar si vanzatoarelor de la magazin le multumeste dezgustat pentru bonul de casa, dupa care se intoarce acasa deghizat si satisfacut. Il cheama Dan.

duminică, 26 septembrie 2010

Scarba

(1)Imi schimb parerea despre cineva pe care o aud  facand referire ceea ce se intampla acum in tara. Cei de la care te astepti, de cele mai multe ori o fac, dar ce-i de la care nu, te intristeaza. E ca si cum ar mai fi castigar o secta un adept. Se lasa condusi si uita ceea ce este frumos. Da, si eu o sa provoc scarba ca am scris despre asta. Aceleasi discutii despre politica, trecatoare si fara nici un viitor, fara ceva practic. Discutii din nevoie de a face conversatie, da a arata fiecare ce parere are, o parere care  se vrea a fi  deosebita de a celorlati si e impotriva coruptiei. Azi eram la masa cu niste oameni( nu o sa spun ce meserii au, doar ca sunt aceleasi) si discutau plictisiti despre statiuni turistice de la noi si din strainatete, pe un ton calm. Nu vorbeau 2 deodata, nu se certau, era o discutie normala. Nu am baut de 2 ori apa din pahar, si deja urlau, se certau, impartiti in 2 tabere. Nu inteleg, de ce se lasa prinsi in aceasta idee ca daca oricum totul e groaznic si toti fura. Am auzit din nou nou teoria ca Romania e doar un teritoriu locuit, de data asta printr-un banc tampit la care au ras din obligatie pt ca era spus de o femeie. Nu mai pot, vreau sa se vorbeasca si de altceva sau sa nu se mai vorbeasca deloc.
(2) - Vasilica, stange lumina ma! Nu aia ma, aia de-acol' din dreapta! Stai ma, unde meri? Stange si candelabru! Bravo Vasilica, esti barbat!
 O pauza de vreo cateva secunde.
- Da' cum de ai vint la biserica?
-Tot timpu' vin...
-Ma Vasilica, zale sa-si ieie uleiu' de pe masa! tuu, stai tu ca nu ti-ai luat uleiu'!
- Da' nu-l vad, unde-i?
- Acolo, la dreapta, ase ase. Il vezi? Nu tu, nu la masa aia, la aialalta. Tu, ala nu-i a tau tu, tu nu vezi? Lasa tu ca tu  nu vezi nimic, il ieu io imediat. Tete Ionas, ai fost ieri la cules? Nu? No lasa, ai tu vreme.
 In timp ce astepta sa iasa ceilalti, incepe sa fredoneze un cantec bisericesc. Defapt mormaia niste franturi de cuvinte, ultimele 2 silabe.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Let's do it Romania!

La 8 dimineata eram in fara primariei (in Tureni). Eram 5. Ne-am enervat putin si pentru ca nu era nimeni de la ei, si pentru ca eram putini, dar au venit inca 2 tipi( da , suna urat dar nu-mi permit sa le zic prieteni,  iar domni e prea oficial.) Am zis ca nu conteaza sa aparem pe un site sau ceva, ca important e sa facem curatenie. Si am pornit. In cariera, am gasit vreo 4 roti de tractor( una au pescuit-o baietii din apa) si 3 mai mici. Linoleum, haine, jucarii, inca cateva mormane de haine si inca de 2 ori linoleum. Papuci fara stapan si fara pereche. Pana la urma, e chiar interesant. Gasesti tot felul de lucruri, parca stii ceva mai mult de fiinta care vrea sa se elibereze din stransoarea, din tensiunea pe care o creeaza o doza de bere sau o punga de chipsuri. Am plecat la padure si am dat peste o alta echipa, era formata din copii de clasa a6a, a7a si o doamna profersoara de biologie care s-a implicat, chiar daca e platita cu 25% mai putin si a fost o zi in care putea sa faca curatenie in propria casa. Au strans 40 de saci. BRAVO! Noi, ne-am luat fiecare cate un sac in mana si vreo 3 in buzunar si am pornit. De pe la al treilea sac strans, ne-am dat seama ca exista o noua specie de turisti care nu doar ca arunca in padure, dar pun gunoaiele in asa fel incat sa nu le mai poti scoate de sub crengi. Prost-crescuti care arunca orice, ca sa scape de o povara si sa nu plateasca cei 5 sau 10 lei lunar firmei de salubrizare: detergent, schimbatoare de viteze de Dacie, orez, lapte, pahare, ulei de motor,sticle, sticle, sticle+ inca o roata de tractor. Unii vin la padure ca la o vulcanicare, ca la cimitirul de masini.  De ce sa duca fiecare acasa cateva sticle pe care  isi lasa balele si nepasarea si sa le arunce, cand pot sa le duca altii pe toate cu 3 masini. O fraza mi-a ramas in minte: "Romanul e frate cu codrul". Pana pe la ora 4 noi am strans 70 de saci, iar Clujul este pe locul 2 la numarul de persoane implicate. In total s-au strans 187000 de saci.  Si foarte important, La multi multi multi  ani  Ale!

duminică, 19 septembrie 2010

La biserica

Dimineata am fost la biserica. Am ajuns pe la jumatatea slujbei. Era atat de cald, era o lumina atat de strecurata si de zgarcita incat ma lua somnul. Am coborat jos din pod si am vazut un batran. Avea un sacou bleumarin, niste pantaloni negri scamosati si prea lungi, iar pantofii plini de noroi. Era netuns si nepieptanat si duhnea a bautura ieftina. De dimineata. In interiorul sacoului avea cateva felii de cozonac si langa un suc verde. Nu, nu stiu ce marca era. Probabil nu era suc. Avea un zambet care isi batea jos de hainele lui, de el. A inceput sa manance din cozonac. Eu am urcat din nou in pod. Cand am coborat, la sfarsitul slujbei, inca mai manca.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

In vie

Azi am fost cu Kerekes in vie. N-am mai fost demult, cred ca nu am fost deloc vara asta. Adica acum e toamna. Am luat o punga de samanta si am stat acolo. La  un moment dat, taceam si ascultam fiecare sunetul semintei care se desface agresiv intre cei doi dinti. Deasupra noastra nu erau nori, dar inspre chei, parca a pus cineva cerneala in vata si a aruncat-o pe cer. Era mai frumos acum cativa ani cu toate ca cele patru capite de fan erau asezate ca in fiecare an in acelasi loc, la fel de inalte si la fel de groase. Era destul de urat si de frig. K. mi-a zis ca a schimbat azi roata de la masina. Am intrebat daca a dat jos si cauciucul. Mi-a raspuns cu multa compasiune si intelegere ca nu, ca roata( si deseneaza cu degetul aratator un cerc) = cauciuc+ janta.