marți, 28 septembrie 2010

Dan

S-a trezit din nou inaintea zorilor, dupa una din acele nopti cu multe vise care te fac sa te indragostesti de noapte.  Usor usor, isi scoate mainile de sub patura si ramane asa cateva minute.Forme neregulate prind viata pe peretele din stanga. Le urmareste cu ochii  intredeschisi si vrea sa le stearga cu o radiera. Afara se aude latratul cainilor care isi impart singuratatea. Isi aminteste ca trebuie sa se dea jos. Caldura somnului se taraste dupa el prin camera. O ceata fina si fara suflet se ridica in valuri cenusii iar acum, e momentul pe care il uraste. Incertitudinea, nesiguranta si neputinta primelor raze care promit sa refaca ziua. Creioane neascutite, pungi de chipsuri, ambalaje de ciocolata alba si cateva carti ratacesc pe podea. Fierul de calcat al surorii sale  pare cald, si scoate aburi reci. Are si un televizor mic, negru, scos din priza. Ar vrea sa aprinda lumina, dar nu, se abtine. Trebuie sa se imbrace si sa mearga la scoala, are prea multe absente. Atunci cand apare la scoala, colegii il privesc lung si susotesc. Nici macar nu-l mai saluta, e mai mult absent. Ce bine ca nu are un ceas care ticaie, altfel ar innebuni total. Se imbraca urat, e inalt, are trasaturi pe care ti le amintesti cu greu dupa ce te desparti de el si miroase a detergent de vase. E mai tot timpul crispat, nu vorbeste vulgar si vanzatoarelor de la magazin le multumeste dezgustat pentru bonul de casa, dupa care se intoarce acasa deghizat si satisfacut. Il cheama Dan.

duminică, 26 septembrie 2010

Scarba

(1)Imi schimb parerea despre cineva pe care o aud  facand referire ceea ce se intampla acum in tara. Cei de la care te astepti, de cele mai multe ori o fac, dar ce-i de la care nu, te intristeaza. E ca si cum ar mai fi castigar o secta un adept. Se lasa condusi si uita ceea ce este frumos. Da, si eu o sa provoc scarba ca am scris despre asta. Aceleasi discutii despre politica, trecatoare si fara nici un viitor, fara ceva practic. Discutii din nevoie de a face conversatie, da a arata fiecare ce parere are, o parere care  se vrea a fi  deosebita de a celorlati si e impotriva coruptiei. Azi eram la masa cu niste oameni( nu o sa spun ce meserii au, doar ca sunt aceleasi) si discutau plictisiti despre statiuni turistice de la noi si din strainatete, pe un ton calm. Nu vorbeau 2 deodata, nu se certau, era o discutie normala. Nu am baut de 2 ori apa din pahar, si deja urlau, se certau, impartiti in 2 tabere. Nu inteleg, de ce se lasa prinsi in aceasta idee ca daca oricum totul e groaznic si toti fura. Am auzit din nou nou teoria ca Romania e doar un teritoriu locuit, de data asta printr-un banc tampit la care au ras din obligatie pt ca era spus de o femeie. Nu mai pot, vreau sa se vorbeasca si de altceva sau sa nu se mai vorbeasca deloc.
(2) - Vasilica, stange lumina ma! Nu aia ma, aia de-acol' din dreapta! Stai ma, unde meri? Stange si candelabru! Bravo Vasilica, esti barbat!
 O pauza de vreo cateva secunde.
- Da' cum de ai vint la biserica?
-Tot timpu' vin...
-Ma Vasilica, zale sa-si ieie uleiu' de pe masa! tuu, stai tu ca nu ti-ai luat uleiu'!
- Da' nu-l vad, unde-i?
- Acolo, la dreapta, ase ase. Il vezi? Nu tu, nu la masa aia, la aialalta. Tu, ala nu-i a tau tu, tu nu vezi? Lasa tu ca tu  nu vezi nimic, il ieu io imediat. Tete Ionas, ai fost ieri la cules? Nu? No lasa, ai tu vreme.
 In timp ce astepta sa iasa ceilalti, incepe sa fredoneze un cantec bisericesc. Defapt mormaia niste franturi de cuvinte, ultimele 2 silabe.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Let's do it Romania!

La 8 dimineata eram in fara primariei (in Tureni). Eram 5. Ne-am enervat putin si pentru ca nu era nimeni de la ei, si pentru ca eram putini, dar au venit inca 2 tipi( da , suna urat dar nu-mi permit sa le zic prieteni,  iar domni e prea oficial.) Am zis ca nu conteaza sa aparem pe un site sau ceva, ca important e sa facem curatenie. Si am pornit. In cariera, am gasit vreo 4 roti de tractor( una au pescuit-o baietii din apa) si 3 mai mici. Linoleum, haine, jucarii, inca cateva mormane de haine si inca de 2 ori linoleum. Papuci fara stapan si fara pereche. Pana la urma, e chiar interesant. Gasesti tot felul de lucruri, parca stii ceva mai mult de fiinta care vrea sa se elibereze din stransoarea, din tensiunea pe care o creeaza o doza de bere sau o punga de chipsuri. Am plecat la padure si am dat peste o alta echipa, era formata din copii de clasa a6a, a7a si o doamna profersoara de biologie care s-a implicat, chiar daca e platita cu 25% mai putin si a fost o zi in care putea sa faca curatenie in propria casa. Au strans 40 de saci. BRAVO! Noi, ne-am luat fiecare cate un sac in mana si vreo 3 in buzunar si am pornit. De pe la al treilea sac strans, ne-am dat seama ca exista o noua specie de turisti care nu doar ca arunca in padure, dar pun gunoaiele in asa fel incat sa nu le mai poti scoate de sub crengi. Prost-crescuti care arunca orice, ca sa scape de o povara si sa nu plateasca cei 5 sau 10 lei lunar firmei de salubrizare: detergent, schimbatoare de viteze de Dacie, orez, lapte, pahare, ulei de motor,sticle, sticle, sticle+ inca o roata de tractor. Unii vin la padure ca la o vulcanicare, ca la cimitirul de masini.  De ce sa duca fiecare acasa cateva sticle pe care  isi lasa balele si nepasarea si sa le arunce, cand pot sa le duca altii pe toate cu 3 masini. O fraza mi-a ramas in minte: "Romanul e frate cu codrul". Pana pe la ora 4 noi am strans 70 de saci, iar Clujul este pe locul 2 la numarul de persoane implicate. In total s-au strans 187000 de saci.  Si foarte important, La multi multi multi  ani  Ale!

duminică, 19 septembrie 2010

La biserica

Dimineata am fost la biserica. Am ajuns pe la jumatatea slujbei. Era atat de cald, era o lumina atat de strecurata si de zgarcita incat ma lua somnul. Am coborat jos din pod si am vazut un batran. Avea un sacou bleumarin, niste pantaloni negri scamosati si prea lungi, iar pantofii plini de noroi. Era netuns si nepieptanat si duhnea a bautura ieftina. De dimineata. In interiorul sacoului avea cateva felii de cozonac si langa un suc verde. Nu, nu stiu ce marca era. Probabil nu era suc. Avea un zambet care isi batea jos de hainele lui, de el. A inceput sa manance din cozonac. Eu am urcat din nou in pod. Cand am coborat, la sfarsitul slujbei, inca mai manca.

sâmbătă, 18 septembrie 2010

In vie

Azi am fost cu Kerekes in vie. N-am mai fost demult, cred ca nu am fost deloc vara asta. Adica acum e toamna. Am luat o punga de samanta si am stat acolo. La  un moment dat, taceam si ascultam fiecare sunetul semintei care se desface agresiv intre cei doi dinti. Deasupra noastra nu erau nori, dar inspre chei, parca a pus cineva cerneala in vata si a aruncat-o pe cer. Era mai frumos acum cativa ani cu toate ca cele patru capite de fan erau asezate ca in fiecare an in acelasi loc, la fel de inalte si la fel de groase. Era destul de urat si de frig. K. mi-a zis ca a schimbat azi roata de la masina. Am intrebat daca a dat jos si cauciucul. Mi-a raspuns cu multa compasiune si intelegere ca nu, ca roata( si deseneaza cu degetul aratator un cerc) = cauciuc+ janta.