Dan

S-a trezit din nou inaintea zorilor, dupa una din acele nopti cu multe vise care te fac sa te indragostesti de noapte.  Usor usor, isi scoate mainile de sub patura si ramane asa cateva minute.Forme neregulate prind viata pe peretele din stanga. Le urmareste cu ochii  intredeschisi si vrea sa le stearga cu o radiera. Afara se aude latratul cainilor care isi impart singuratatea. Isi aminteste ca trebuie sa se dea jos. Caldura somnului se taraste dupa el prin camera. O ceata fina si fara suflet se ridica in valuri cenusii iar acum, e momentul pe care il uraste. Incertitudinea, nesiguranta si neputinta primelor raze care promit sa refaca ziua. Creioane neascutite, pungi de chipsuri, ambalaje de ciocolata alba si cateva carti ratacesc pe podea. Fierul de calcat al surorii sale  pare cald, si scoate aburi reci. Are si un televizor mic, negru, scos din priza. Ar vrea sa aprinda lumina, dar nu, se abtine. Trebuie sa se imbrace si sa mearga la scoala, are prea multe absente. Atunci cand apare la scoala, colegii il privesc lung si susotesc. Nici macar nu-l mai saluta, e mai mult absent. Ce bine ca nu are un ceas care ticaie, altfel ar innebuni total. Se imbraca urat, e inalt, are trasaturi pe care ti le amintesti cu greu dupa ce te desparti de el si miroase a detergent de vase. E mai tot timpul crispat, nu vorbeste vulgar si vanzatoarelor de la magazin le multumeste dezgustat pentru bonul de casa, dupa care se intoarce acasa deghizat si satisfacut. Il cheama Dan.