Sa dai, sa primesti

in ploaia cruda, se ridica praf
Se ridica praf din cizmele negre
picioare de jumatate, aerul-fierbe

energie, totul e-n miscare.
sandale
flori rosii, uitati norii!
multimi  de zambete murdare
se  pierd prin dansurile tale!

Care pozitie e de preferat? de a privi sau de a fi privit?

Undeva

Ai corpul in distanta , in fiecare trotuar

Pe bolovani simt gust amar

Si baltile mustesc de-atata dor

 Ca simt ca  se ineaca

Cu cat va fi-n viitor.  

Acolo, undeva, -ntr-un, colt

e-o groapa veche si tu singur stai

si dormi pe jos.

Adun  noroi , si te manjesc

s-apuc macar sa te-nvelesc

cu pielea-mi moarta.

 Doar umerii-ti raman in strada

Strigand, sperand ca ar putea sa vada

Un alt nebun scriind in graba

Ti-a fost si ea odata draga..

Azi

Ce-am vazut azi? m-am vazut pe mine iesind  de la dus, pe mine imbracata, pe mine mergand pe strada, pe mine uitandu-ma la cer. m-am vazut uitandu-ma la soare, la cerul de toamna fara nici un  nor. m-am vazut apoi pierzand vremea. Intr-un final,  m-am vazut apaudand, si dupa m-am vazut aplaudand hipnotic. pentru ca m-am vazut uitandu-ma la ceva care crestea in intensitate, se derula tot mai repede, se imbarliga, se impletea, ma zapacea, ma duceam incet incet cu ielele, in delir..si m-am vazut dupa asta imbratisandu-i pe vinovati. Frumoasa zi, nu?

Entuziasm

Dupa o vineri inceputa perfect si terminata dezastruos si o sambata oarecare, azi a fost...genial. Am intalnit din nou acel entuziasm care iti da atata energie si care te oboseste. Nu multe persoane il au. E molipsitor. Traieste pur si simplu fiecare clipa cu aceeasi intensitate, chiar daca se plimba pe o strada, aiurea, sau prin Paris. Ceva care ar putea exploda din clipa-n clipa. Cred ca aveam nevoie de asta, ca sa incep scoala cu zambetul pe buze.

cred ca devine un obicei sa scriu pe aici noaptea. poate ca ziua nu pot fi suficient de sincera. sunt singura si sunt lovita. ma doare nasul de mor. e toamna si asta agraveaza durerea. cand am aprins focul azi, l-am aprins cu frunze uscate...e asa de frig seara afara deja..dar ce conteaza? acum catva timp ma gandeam ca as putea deveni ceva, ca as putea sa ies din multime. acum, nu ma mai gandesc la nimic. pur si simplu nu-mi mai pasa.e 4 septembrie. si asta face copacii sa naparleasca si ma enerveaza. dar nu ma enerveaza nici macar pe mine. eu nu sunt eu. e un haos total, si tot ce fac e sa ma plang. dar tu esti haosul meu. asa ca, uite, asa simplu am gasit si motivul. asta vreau, sa fiu sincera, sa zic ce simt. si ce simt e simplu de data asta, nu mai complic. adica nu stiu daca simt, daca e viu, dar stiu ca simt ca vreau si ca visez. visez ca orice copil, visez ca intr-o zi o sa ma trezesc si o sa fie frumos. si  sa raman la fel de simplu, si frumos. ca pana la urma, poate-i mai bine, asa, simplu. e o imbecilitate. tine de domeniul miracolelor, si ma depaseste. si partea proasta e ca doresc acest miracol. e ca si cum as visa sa gasesc apa intr-o soseta din sertar si chiar sa cred in asta. ca intr-o zi mama o sa-mi puna soseta uda si eu sa o storc. alta imbecilitate.  acum sunt cu defecte. ai dreptate. nici macar nu stiu sa fac cafea.  iar deviez, mai bine sa zic cum azi fugeam dupa un soarec. tremura bietul, mi-era asa de mila. n-am vrut sa-l prind, ca eram scarboasa. nu stiu de ce, dar soarecul asta mi-a atras atentia. nu era un soarec oarecare.  avea el un motiv pentru care a  venit si nu reusesc sa-l descopar. dar promit sa o fac. pana trece toamna. si nu inteleg ce vreau sa dovedesc prin asta. pot sa ma gandesc si fara sa  scriu pe aici, sa vada toti. ce vreau defapt? cand mi-a zis X ca vrea sa-si faca blog, am intrebat " la ce ti-ar folosi?" oricum nu poti scrie tot ce-ti trece prin cap gandindu-te ca o sa vada cineva, chiar si cel mai bun prieten. si inca cred asta. asa ca, toate astea-s oricum doar minciuni.

acolo-n varf

acolo-n varf
se simte miros
de fasole fiarta.
se vad pietrele din drum
cum se cuibaresc in pamant.
 aud cum urla un tractor
vechi.
si acolo sus  ma gandesc
la singurul lucru care ma intereseaza
si despre care la scoala nu ne pun niciodata sa scriem.
sa stau sus mai  inseamna
ca pot speria ciori si
pasari care canta.
si ma gandesc ca e chiar bine acolo-n varf.

E cam tarziu

dar azi mi-am dat seama ca desi ziua imi pare de rahat si cred ca-i ratata, ar fi bine sa  mai asteapt. atatea poti invata chiar si de la prieteni...nu doar de la acele persoane care cu simpla prezenta te capteaza, te prind, te sperie, te uimesc. de exemplu ca o fata ii poate parea unui baiat ca naiba de sexy chiar si fara decolteu, doar cu unu tricou prin care de-abia  se vede culoarea pala a sutienului(nu e vorba de mine:)) ). ca ti se poate zice multumesc, cu sinceritate.ca atunci cand cineva zice ceva si este convins ca-si doreste asta, te face sa-l asculti doar pentru a nu-i strica momentul,  ca daca dupa mult timp in care esti un nesimtit, celalalt poate sa treaca peste, chiar daca  continui sa fii acelasi imbecil...